Este permis consumul de miere de albine in alimentatia LCHF? Exista anumite tipuri de miere mai bune decat altele? Ce se intampla daca urmez dieta LCHF si consum ocazional miere de albine? Poate fi mierea compatibila cu dieta keto sau low carb?

Cand vine vorba despre miere, parerile sunt impartite. Multi o considera un superaliment natural, plin de enzime si antioxidanti, in timp ce altii o vad drept un „carbohidrat concentrat” de evitat complet in dietele ketogenice. Adevarul? Ca de obicei, se afla undeva la mijloc.

In dieta LCHF (Low Carb High Fat), scopul este sa reducem semnificativ aportul de zahar si amidon, pentru a mentine glicemia si insulina la niveluri scazute. Asa ca trebuie sa privim mierea din perspectiva compozitiei ei chimice, nu doar a originii sale naturale.

Doua dintre retetele in care am folosit si noi miere de albine sunt Musli/granola LCHF de casa si Cheesecake la pahar cu zmeura si crunch de alune prajite. Cantitatea este atat de mica incat, raportata la o portie, impactul asupra carbohidratilor ramane nesemnificativ.

Ce contine de fapt mierea?

Mierea de albine este formata in medie din:

• Fructoza (38%)
• Glucoza (31%)
• Apa (17%)
• Restul – zaharoza, enzime, polifenoli, minerale, vitamine

Asadar, peste 80% din miere reprezinta zaharuri simple (monozaharide) – aceleasi tipuri de carbohidrati care cresc rapid glicemia.
O singura lingurita de miere (aprox. 7 g) contine in jur de 6 g de carbohidrati, adica aproape cat un cub de zahar.

Desi are un indice glicemic mai scazut decat zaharul rafinat, mierea ramane un aliment hiperglicemiant. Fructoza poate fi metabolizata diferit, insa in cantitati mari contribuie la rezistenta la insulina si la acumularea de grasime in ficat.

Efectele metabolice negative ale fructozei

Fructoza, principalul zahar din miere, este adesea considerata „mai buna” decat glucoza, dar realitatea metabolica este alta. Spre deosebire de glucoza, care poate fi folosita de aproape toate celulele corpului, fructoza este metabolizata aproape exclusiv in ficat, unde este rapid transformata in grasimi (trigliceride). Acest proces poate duce la steatoza hepatica non-alcoolica (ficat gras), rezistenta la insulina si cresterea acidului uric, factori direct legati de sindromul metabolic. In plus, consumul cronic de fructoza stimuleaza pofta de mancare si reduce sensibilitatea la leptina – hormonul satietatii – ceea ce favorizeaza mancatul in exces si cresterea in greutate.

Cu alte cuvinte, desi provine dintr-o sursa naturala, fructoza ramane unul dintre cei mai problematici carbohidrati pentru sanatatea metabolica, mai ales in contextul unei diete LCHF, unde scopul este tocmai reducerea acestor efecte.

Pentru persoanele care tin o dieta keto sau LCHF stricta, chiar si o lingurita de miere poate scoate organismul din cetoza. Prin urmare, nu este recomandata in fazele de slabire activa sau in gestionarea problemelor metabolice (pre-diabet, sindrom metabolic, diabet de tip 2).

Din punct de vedere nutritional, mierea de albine este net superioara zaharului, deoarece contine substante nutritive nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici și vitamine), are efect probiotic (functioneaza ca si mancare pentru bacteriile bune din stomac) si antiinflamator. Insa din punct de vedere strict al carbohidratilor continuti sau al structurii sale ca si substanta zaharoasa, mierea nu este diferita fata de zahar. Mierea este un produs natural, insa corpul nostru reactioneaza la carbohidrati indiferent de sursa lor.

Exista totusi situatii in care o cantitate foarte mica poate fi acceptabila chiar si in cadrul unei diete low carb:

Refeed controlat – pentru cei care practica keto ciclic si introduc ocazional carbohidrati.

In faza de mentinere, cand toleranta la carbohidrati este mai buna.

Tipuri de miere de albine mai potrivite

Daca alegeti sa includeti ocazional miere in dieta, optati pentru miere cruda, neprocesata sau neprelucrata termic, de la producatori locali, pe cat posibil direct de la stup. Preferati varietati mai inchise la culoare (castan, manuka, padure), cu continut mai mare de antioxidanti.

Alternativa keto la miere

Pentru gustul dulce in retetele keto, se folosesc indulcitori care nu cresc glicemia: eritritol, stevia, aluloza sau monk fruit.

Acestea ofera aroma si textura asemanatoare mierii, fara impact asupra cetonelor sau glicemiei.

Studiile arata ca mierea are proprietati antibacteriene, antioxidante si antiinflamatoare, insa beneficiile ei provin in principal din compusii bioactivi, nu din zaharuri.
Aceste efecte se pot obtine si din alte surse, precum legumele, plantele aromatice, ceaiurile verzi sau fructele de padure – toate compatibile cu alimentatia LCHF.

Daca urmati o dieta ketogenica, ce implica automat starea de cetoza, consumul mierii de albine, chiar si in cantitati foarte mici va poate scoate din aceasta stare.

Concluzie – dulceata cu masura

In dieta LCHF sau keto, mierea nu este un aliment de baza. Poate fi considerata un „lux ocazional” pentru gust sau uz terapeutic, ca parte a unei diete paleo/paleolitica dar nu o parte constanta a meniului.
Daca scopul este pierderea in greutate sau reglarea glicemiei, aveti diabet sau suferiti de dependenta de dulce, cel mai intelept ar fi sa o evitati.
Daca, in schimb, va aflati in faza de mentinere si vreti un strop de dulce natural, o jumatate de lingurita de miere cruda pe saptamana nu va sabota rezultatele – atata timp cat o priviti ca pe o exceptie, nu o regula.

The post Mierea de albine si alimentatia LCHF – adevarul dulce-amar appeared first on LCHF.ro.