Este permis consumul de miere de albine in alimentatia LCHF? Exista anumite tipuri de miere mai bune decat altele? Ce se intampla daca urmez dieta LCHF si consum ocazional miere de albine? Poate fi mierea compatibila cu dieta keto sau low carb?

Cand vine vorba despre miere, parerile sunt impartite. Multi o considera un superaliment natural, plin de enzime si antioxidanti, in timp ce altii o vad drept un „carbohidrat concentrat” de evitat complet in dietele ketogenice. Adevarul? Ca de obicei, se afla undeva la mijloc.

In dieta LCHF (Low Carb High Fat), scopul este sa reducem semnificativ aportul de zahar si amidon, pentru a mentine glicemia si insulina la niveluri scazute. Asa ca trebuie sa privim mierea din perspectiva compozitiei ei chimice, nu doar a originii sale naturale.

Doua dintre retetele in care am folosit si noi miere de albine sunt Musli/granola LCHF de casa si Cheesecake la pahar cu zmeura si crunch de alune prajite. Cantitatea este atat de mica incat, raportata la o portie, impactul asupra carbohidratilor ramane nesemnificativ.

Ce contine de fapt mierea?

Mierea de albine este formata in medie din:

• Fructoza (38%)
• Glucoza (31%)
• Apa (17%)
• Restul – zaharoza, enzime, polifenoli, minerale, vitamine

Asadar, peste 80% din miere reprezinta zaharuri simple (monozaharide) – aceleasi tipuri de carbohidrati care cresc rapid glicemia.
O singura lingurita de miere (aprox. 7 g) contine in jur de 6 g de carbohidrati, adica aproape cat un cub de zahar.

Desi are un indice glicemic mai scazut decat zaharul rafinat, mierea ramane un aliment hiperglicemiant. Fructoza poate fi metabolizata diferit, insa in cantitati mari contribuie la rezistenta la insulina si la acumularea de grasime in ficat.

Efectele metabolice negative ale fructozei

Fructoza, principalul zahar din miere, este adesea considerata „mai buna” decat glucoza, dar realitatea metabolica este alta. Spre deosebire de glucoza, care poate fi folosita de aproape toate celulele corpului, fructoza este metabolizata aproape exclusiv in ficat, unde este rapid transformata in grasimi (trigliceride). Acest proces poate duce la steatoza hepatica non-alcoolica (ficat gras), rezistenta la insulina si cresterea acidului uric, factori direct legati de sindromul metabolic. In plus, consumul cronic de fructoza stimuleaza pofta de mancare si reduce sensibilitatea la leptina – hormonul satietatii – ceea ce favorizeaza mancatul in exces si cresterea in greutate.

Cu alte cuvinte, desi provine dintr-o sursa naturala, fructoza ramane unul dintre cei mai problematici carbohidrati pentru sanatatea metabolica, mai ales in contextul unei diete LCHF, unde scopul este tocmai reducerea acestor efecte.

Pentru persoanele care tin o dieta keto sau LCHF stricta, chiar si o lingurita de miere poate scoate organismul din cetoza. Prin urmare, nu este recomandata in fazele de slabire activa sau in gestionarea problemelor metabolice (pre-diabet, sindrom metabolic, diabet de tip 2).

Din punct de vedere nutritional, mierea de albine este net superioara zaharului, deoarece contine substante nutritive nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici și vitamine), are efect probiotic (functioneaza ca si mancare pentru bacteriile bune din stomac) si antiinflamator. Insa din punct de vedere strict al carbohidratilor continuti sau al structurii sale ca si substanta zaharoasa, mierea nu este diferita fata de zahar. Mierea este un produs natural, insa corpul nostru reactioneaza la carbohidrati indiferent de sursa lor.

Exista totusi situatii in care o cantitate foarte mica poate fi acceptabila chiar si in cadrul unei diete low carb:

Refeed controlat – pentru cei care practica keto ciclic si introduc ocazional carbohidrati.

In faza de mentinere, cand toleranta la carbohidrati este mai buna.

Tipuri de miere de albine mai potrivite

Daca alegeti sa includeti ocazional miere in dieta, optati pentru miere cruda, neprocesata sau neprelucrata termic, de la producatori locali, pe cat posibil direct de la stup. Preferati varietati mai inchise la culoare (castan, manuka, padure), cu continut mai mare de antioxidanti.

Alternativa keto la miere

Pentru gustul dulce in retetele keto, se folosesc indulcitori care nu cresc glicemia: eritritol, stevia, aluloza sau monk fruit.

Acestea ofera aroma si textura asemanatoare mierii, fara impact asupra cetonelor sau glicemiei.

Studiile arata ca mierea are proprietati antibacteriene, antioxidante si antiinflamatoare, insa beneficiile ei provin in principal din compusii bioactivi, nu din zaharuri.
Aceste efecte se pot obtine si din alte surse, precum legumele, plantele aromatice, ceaiurile verzi sau fructele de padure – toate compatibile cu alimentatia LCHF.

Daca urmati o dieta ketogenica, ce implica automat starea de cetoza, consumul mierii de albine, chiar si in cantitati foarte mici va poate scoate din aceasta stare.

Concluzie – dulceata cu masura

In dieta LCHF sau keto, mierea nu este un aliment de baza. Poate fi considerata un „lux ocazional” pentru gust sau uz terapeutic, ca parte a unei diete paleo/paleolitica dar nu o parte constanta a meniului.
Daca scopul este pierderea in greutate sau reglarea glicemiei, aveti diabet sau suferiti de dependenta de dulce, cel mai intelept ar fi sa o evitati.
Daca, in schimb, va aflati in faza de mentinere si vreti un strop de dulce natural, o jumatate de lingurita de miere cruda pe saptamana nu va sabota rezultatele – atata timp cat o priviti ca pe o exceptie, nu o regula.

The post Mierea de albine si alimentatia LCHF – adevarul dulce-amar appeared first on LCHF.ro.

Unul dintre cele mai des intalnite mituri despre alimentatie suna asa: „Creierul are nevoie de carbohidrati pentru a functiona.” Multi oameni cred ca daca reducem painea, pastele sau zaharul, creierul nostru pur si simplu nu mai poate functiona corect. Dar este oare adevarat? Sau este doar o interpretare incompleta a modului in care functioneaza metabolismul uman?

Dieta LCHF (low carb high fat) si dieta ketogenica au adus in discutie o realitate surprinzatoare: creierul nu doar ca poate functiona fara carbohidrati, ci adesea o face mai bine.

Cum functioneaza creierul uman

Creierul reprezinta doar 2% din greutatea corpului, dar consuma aproximativ 20% din energia zilnica, chiar si in repaus. Este un organ metabolic activ, dependent de o sursa constanta de energie.

In conditii „clasice”, principala sursa de energie este glucoza provenita din digestia carbohidratilor. Dar asta nu inseamna ca glucoza trebuie sa vina obligatoriu din alimente bogate in zahar sau fainoase. Organismul are mecanisme proprii prin care isi asigura necesarul si atunci cand carbohidratii lipsesc, corpul produce corpi cetonici din grasimi iar creierul nostru ii foloseste cu eficienta uimitoare.

Mitul: „Creierul are nevoie de carbohidrati pentru a functiona”

Aceasta afirmatie este repetata frecvent, dar este incompleta. Creierul are nevoie de glucoza, nu neaparat de carbohidrati din dieta. De unde provine acest mit?

Decenii intregi, recomandarile nutritionale clasice si ghidurile alimentare au pus accent pe cereale si carbohidrati ca baza a piramidei nutritionale. Pentru ca glucoza creste rapid energia mentala, aceasta a fost asociata cu performanta cognitiva si s-a dedus eronat ca doar carbohidratii pot sustine creierul.

Da, creierul foloseste glucoza pentru procesele zilnice. Insa in perioade de aport scazut de carbohidrati, ficatul poate produce glucoza prin procesul de gluconeogeneza (din proteine sau glicerolul din grasimi), asigurand o cantitate suficienta de glucoza chiar si in absenta carbohidratilor alimentari. Cu alte cuvinte, nu exista „deficit” real daca nu mancam paine, cartofi sau paste.

Creierul in stare de post alimentar sau in dieta low carb

Cand carbohidratii sunt redusi, corpul trece printr-o perioada de adaptare metabolica de cateva zile pana la cateva saptamani, perioada in care multi trec prin „keto flu” iar organismul intra in cetoza. In aceasta stare, ficatul produce corpi cetonici din grasimi, iar creierul ii foloseste eficient ca sursa principala de energie. De fapt, in cetoza, pana la 70% din energia necesara creierului poate veni din cetone, restul fiind glucoza produsa prin gluconeogeneza.

Cata glucoza consuma creierul zilnic

Intr-o dieta standard, creierul consuma aproximativ 120 g de glucoza pe zi. In starea de cetoza, nevoia scade drastic, la aproximativ 30–40 g de glucoza, toate produse intern.

Realitati stiintifice: studii despre cetoza si functia cerebrala

Cercetarile arata ca persoanele aflate in cetoza au o claritate mentala crescuta, niveluri mai stabile de energie si un risc mai mic de fluctuatii glicemice. Lipsesc fluctuatiile tipice de „sugar rush” si „crash”. Studii clinice au demonstrat beneficii in epilepsie, Alzheimer si chiar in reglarea apetitului. Cetoza nu blocheaza creierul, ci ii ofera o alternativa energetica mai stabila. Corpii cetonici sunt un combustibil mai „curat”, cu mai putin stres oxidativ. Ei reduc inflamatia si pot proteja neuronii de imbatranire prematura.

• Randomized crossover trial of a modified ketogenic diet in Alzheimer’s disease — Phillips et al. (2021). Acest studiu arată ca dieta ketogenica poate imbunatati functia zilnica si calitatea vietii la pacientii cu Alzheimer, sugerand ca folosirea ketonelor si reducerea dependentei de glucoza poate fi utila cand metabolismul cerebral al glucozei este compromis.
• A ketogenic drink improves cognition in mild cognitive impairment: results of a 6-month RCT — Fortier et al. (2021). Este unul dintre cele mai bune studii la persoanele cu declin cognitiv usor – sugereaza ca interventiile care cresc cetonele (prin dieta sau suplimente MCT) pot avea efecte reale asupra memoriei si procesarii mentale, in special la cei care nu sunt in stadiu avansat de boala.
• Consuming a modified Mediterranean ketogenic diet reverses the peripheral lipid signature of Alzheimer’s disease in humans — Neth et al. (2025). Acest studiu adauga un strat mecanistic: nu doar ca creierul primeste energie alternativa, dar si componentele biologice implicate in Alzheimer (lipide, semnalizare, structura membranelor) se pot modifica in directia unui profil „mai sanatos”. Schimbarile in lipidom pot fi un biomarker util si un predictor al efectelor cognitive pe termen mediu-lung.

Beneficiile dietei LCHF/Keto pentru sanatatea creierului

• Energie constanta, fara „crash”-uri dupa masa
• Imbunatatirea memoriei si concentrarii
• Reducerea inflamatiei si protectie neuronala
• Sustinerea sanatatii metabolice si hormonale

Perspectiva LCHF si keto asupra carbohidratilor este una de reducere si nu neaparat de eliminare completa. Dieta LCHF nu exclude carbohidratii, ci ii limiteaza, alegand surse de calitate: legume verzi, fructe de padure, nuci si seminte – suficiente pentru nevoile minime ale organismului.

Creierul are nevoie de energie constanta, insa nu este dependent de carbohidrati alimentari. El se poate adapta perfect la corpii cetonici, folosindu-i chiar mai eficient decat glucoza. Mitul ca „fara carbohidrati, creierul nu functioneaza” este deja depasit. O dieta low carb sau keto, bazata pe alimente nutritive, poate sustine pe termen lung sanatatea cognitiva, prevenind fluctuatiile de energie si reducand riscurile asociate excesului de zaharuri.

Descoperiti si alte articole interesante pe aceeasi tema.

The post Are creierul nevoie de carbohidrati? Mituri, realitati si rolul dietei LCHF/Keto appeared first on LCHF.ro.

Oul este un aliment de baza in multe bucatarii din intreaga lume, recunoscut pentru valoarea lui nutritionala si versatilitatea in preparate culinare. Includerea oualor in alimentatia zilnica poate imbunatati functia cognitiva si sanatatea cardiovasculara, datorita nutrientilor benefici pe care ii contin. Versatilitatea lor le permite integrarea in numeroase retete, de la mic dejunuri rapide, brunch-uri si salate, pana la feluri principale, sosuri onctuoase si deserturi delicioase.

Ouale sunt un aliment nutritiv si versatil, adesea inclus in dietele sanatoase, dar au existat de-a lungul timpului multe mituri care circula in jurul oualor, mituri care pot face dificila separarea faptelor de fictiune.

Va prezentam mai jos cateva dintre cele mai intalnite mituri comune despre oua, impreuna cu adevarul din spatele lor.

Oul crud este mai sanatos si mai plin de nutrienti

FALS. Cercetarile arata ca prin gatitul oualelor se deschide proteina, ea devenind mai usor de digerat iar nutrientii mai usor de absorbit. Cu alte cuvinte, daca oul este preparat termic, proteinele din albus se asimileaza mult mai usor.

Ouale crude pot contine bacterii periculoase precum Salmonella, care pot provoca toxiinfectii alimentare. Acesta este unul dintre cele mai mari riscuri asociate cu consumul de oua crude.

Desi ouale crude pot contine anumite enzime si nutrienti sensibili la caldura, riscurile asociate cu consumul lor (infectii bacteriene si malabsorbtia biotinei) sunt semnificative. De asemenea, ouale gatite ofera proteine mai usor de digerat si sunt mai sigure pentru consum. Astfel, majoritatea expertilor recomanda consumul oualor gatite pentru a maximiza beneficiile nutritionale si a minimiza riscurile pentru sanatate

Ouale trebuie pastrate la frigider

PARTIAL ADEVARAT. Daca ati cumparat ouale de la magazin, este de preferat sa la pastrati la frigider, insa ele pot fi consumate cu mult peste termenul de expirare. Daca aveti oua de la gaini crescute in curte, proaspete, le puteti depozita in camara la o temperatura constanta si vor rezista cel putin 2 saptamani.

In unele tari, ouale nu sunt pastrate la frigider datorita diferentelor in metodele de productie si reglementari. De exemplu, in Europa, inclusiv in Romania, ouale nu sunt spalate inainte de a fi vandute, pastrand astfel o pelicula protectoare naturala care ajuta la prevenirea contaminarii bacteriene.

Oul contine toti nutrientii necesari organismului

FALS . Cu toate că ouăle sunt unele dintre cele mai nutritive si mai complete alimente, ele nu furnizează absolut toți nutrienții de care organismul are nevoie. De exemplu, ouale nu contin vitamina C sau fibre.

Cu cat galbenusul este mai intens la culoare cu atat oul este mai sanatos

PARTIAL ADEVARAT. Culoarea galbenusului poate varia in functie de dieta gainii si poate avea un impact asupra continutului nutritional al oului. Galbenusurile de culoare mai intensa pot indica o dieta bogata in carotenoizi, pigmenti naturali gasiti in plante precum porumbul, lucerna si alte plante verzi bogate in nutrienti.

Gainile care se hranesc cu o dieta naturala, bogata in ierburi, insecte si alte alimente bogate in carotenoizi, vor produce oua cu galbenusuri de culoare mai intensă. Aceste oua tind să fie mai bogate in anumite vitamine precum vitamina A, antioxidanti precum luteina si zeaxantina și acizi grași omega-3.

Uneori, producatorii de oua pot adauga suplimente de carotenoizi in dieta gainilor pentru a obtine galbenusuri de culoare mai intensa, deoarece consumatorii asociaza adesea aceasta culoare cu o calitate superioara. Cu toate acestea, adaugarea acestor suplimente nu garanteaza neaparat un ou mai sanatos.

Ouale contin mult colesterol si fac rau la ficat

FALS. Desi este adevarat ca galbenusurile de ou contin colesterol, ele contin si proteine, vitamine si minerale deosebit de importante pentru sanatatea generala. De fapt, cele mai recente cercetari sugereaza ca colesterolul din alimentatie are un impact minim asupra nivelurilor de colesterol din sange la majoritatea oamenilor.

Multa lume se ingrijoreaza de nivelul colesterolului din galbenus, insa ceea ce ei nu stiu este ca galbenusul contine si antidotul impotriva acelui colesterol! Colesterolul este esential si joaca roluri vitale in multe procese biologice, de la structura celulara si productie hormonala pana la digestie si protectia sistemului nervos. Avem nevoie de colesterol pentru a construi o membrana celulara sanatoasa, hormoni sexuali sanatosi, o protectie adecvata a celulelor nervoase, sinteza vitaminei D, producerea sarurilor biliare esentiale pentru digestia si absorbtia grasimilor etc.

Galbenusul de ou este bogat in lecitina si colina. Colina din oua este esentiala pentru dezvoltarea normala si sanatoasa a creierului. Lecitina contribuie la echilibrarea nivelului de colesterol din organism si protejeaza si sustine sanatatea ficatului.

In trecut, parea logic sa credem ca ouale ar fi daunatoare pentru sanatatea ficatului si a inimii. Stiam ca colesterolul din oua provenea din galbenusuri si stiam ca nivelurile ridicate de colesterol, in special colesterolul LDL (colesterolul rau) din sange, cresteau riscul de boli cardiovasculare. Asa ca parea logic ca evitarea colesterolului din alimentatie avea sens.

Cu toate acestea, cercetarile ulterioare au aratat ca majoritatea colesterolului din corpul nostru este produs de ficat , el nu provine din colesterolul pe care il mancam. Ficatul este stimulat sa produca colesterol in principal de grasimile saturate si grasimile trans din alimentatia noastra si nu de colesterolul alimentar.

Iata o lista cu 12 dintre cele mai cunoscute studii care au demonstrat ca ouale, desi contin colesterol, nu influenteaza semnificativ colesterolul seric la majoritatea oamenilor:

1. „Dietary cholesterol from eggs increases plasma HDL cholesterol in overweight men consuming a carbohydrate-restricted diet” – The Journal of Nutrition, 2008.
   • Studiul (clinic randomizat controlat) a arătat ca, in contextul unei diete sarace in carbohidrati, consumul de oua a crescut colesterolul HDL („colesterolul bun”) fara a afecta negativ colesterolul LDL („colesterolul rău”).
2. „Egg consumption and coronary heart disease: an epidemiologic overview” – Journal of the American College of Nutrition, 2000.
   • O revizuire epidemiologica care a concluzionat ca nu exista o legătura semnificativa între consumul de ouă si riscul de boli coronariene la majoritatea populatiei.
3. „A prospective study of egg consumption and risk of cardiovascular disease in men and women” – JAMA, 1999.
   • Acest studiu prospectiv pe un esantion mare de bărbati si femei nu a gasit nici o asociere intre consumul de oua si riscul de boli cardiovasculare.
4. „Effect of daily egg ingestion on endothelial function in hyperlipidemic adults: a randomized controlled crossover trial” – Nutrition Journal, 2012.
   • Studiul a investigat efectul consumului zilnic de oua asupra functiei endoteliale si a gasit ca nu are un impact negativ asupra persoanelor cu hiperlipidemie.
5. „Dietary cholesterol and the risk of cardiovascular disease in patients: a meta-analysis” – British Medical Journal, 2013.
   • O meta-analiză care a inclus mai multe studii si a concluzionat ca consumul de colesterol din dieta, inclusiv din oua, nu este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare.
6. „Egg consumption, serum cholesterol, and cause-specific mortality in the 20-year follow-up of the Zutphen Study” – American Journal of Clinical Nutrition, 1992.
   • Studiul Zutphen a aratat ca consumul de oua nu a fost asociat cu un risc crescut de mortalitate specifica cauzata de boli cardiovasculare.
7. „Egg consumption in relation to risk of cardiovascular disease and diabetes: a systematic review and meta-analysis” – American Journal of Clinical Nutrition, 2013.
   • Aceasta revizuire sistematică si meta-analiza a concluzionat ca nu exista dovezi suficiente pentru a sustine ca consumul de oua creste riscul de boli cardiovasculare sau diabet.
8. „Impact of whole egg consumption on the cholesterol profile of individuals with metabolic syndrome” – FASEB Journal, 2013.
   • Studiul a aratat ca consumul de ouă intregi nu afecteaza negativ profilul lipidic la indivizii cu sindrom metabolic.
9. „Egg consumption and risk of heart failure, myocardial infarction, and stroke: results from 2 prospective cohorts” – American Journal of Clinical Nutrition, 2008.
   • Studiul a analizat doua cohorte prospective si nu a gasit nicio legătura semnificativa intre consumul de oua si riscul de insuficienta cardiaca, infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
10. „Egg consumption and risk of cardiovascular diseases and diabetes: A meta-analysis” – Atherosclerosis, 2013.
    • Meta-analiza a concluzionat ca consumul moderat de oua nu este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare sau diabet, sustinand astfel consumul de oua ca parte a unei diete sanatoase.
11. „Associations of Dietary Cholesterol or Egg Consumption With Incident Cardiovascular Disease and Mortality” – JAMA, 2019.
    • Acest studiu a analizat datele a 29.615 adulti din SUA care au participat la studiul „Atherosclerosis Risk in Communities” timp de 17,5 ani. Rezultatele acestui studiu arata ca nu exista o legătura semnificativa intre consumul de oua si riscul de boli de inimă sau accident vascular cerebral.
12. „Associations of egg consumption with cardiovascular disease in a cohort study of 0.5 million Chinese adults” – Heart, 2018.
    • Acest studiu a analizat datele a 416.213 adulti din China timp de 8 ani. Rezultatele au aratat ca consumul moderat de oua (maximum un ou pe zi) nu creste riscul de boli de inima sau accident vascular cerebral.

Aceste studii au fost publicate in reviste medicale de renume precum JAMA, The American Journal of Clinical Nutrition, British Medical Journal etc. si ofera dovezi solide ca ouale nu influenteaza semnificativ colesterolul seric la majoritatea oamenilor, contrar unor conceptii gresite larg raspandite.

Ouale cu coaja maro sunt mai sanatoase decat cele cu coaja alba

FALS. Culoarea cojilor de oua nu are nimic de a face cu valoarea lor nutritionala.

Culoarea cojii oualor poate varia în functie de rasa pasarii care le-a depus, dar nu este un indicator al calitătii oualor sau al valorii lor nutritionale.

De exemplu, ouale produse de gaini din rase galbene sau rosii au coji mai intunecate decat cele produse de gaini albe, dar aceasta nu inseamna ca ouale cu coji mai intunecate sunt mai sanatoase ori mai nutritive decat cele cu coji mai deschise la culoare.

Culoarea cojii oualor este doar o caracteristica estetica si nu ar trebui sa influenteze decizia de a cumpara sau consuma oua. Cel mai important este sa va asigurati ca ouale pe care le cumparati sunt proaspete si au o calitate buna pentru a fi siguri ca beneficiati de toti nutrientii si toate beneficiile pe care le ofera.

In schimb, calitatea oualor poate fi evaluata prin analiza aspectului albusului si al galbenusului, a marimii aerului de la interior si a integritatii cojii. Ouale proaspete ar trebui sa aiba un albus clar si consistent, un galbenus bine conturat si o coaja neteda si fara crapaturi.

Albusurile de ou sunt mai sanatoase decat galbenusurile

FALS. Chiar daca albusurile de ou sunt mai saracacioase din punct de vedere caloric si al continutului de grasimi decat galbenusurile, ele sunt de asemenea, prin comparatie, mai sarace in nutrienti. Galbenusurile de ou sunt o sursa foarte bogata de vitamine si minerale. Ele contin, printre altele colina, un nutrient esential pentru sanatatea creierului precum si antioxidanti precum luteina si zeaxantina, care sustin sanatatea ochilor si pot reduce riscul de degenerescenta maculara.

Daca mancam oua ne ingrasam, in special galbenus.

FALS. Asa cum am mentionat mai sus, galbenusurile de ou sunt o sursa importanta de nutrienti, de aceea nu este o idee buna sa le aruncam si sa folosim doar albusurile. Multi fac omleta doar din albusuri si foarte putin galbenus din aceasta cauza, fiind speriati de grasimile saturate. Este un mit stupid ce nu are nici un suport in realitate, grasimile saturate din galbenusul de ou nu numai ca nu va vor ingrasa, ci vor contribui la slabit daca urmati un regim alimentar sarac in carbohidrati.

In realitate, ouale sunt o sursa excelenta de proteine si pot fi incluse in orice dieta sanatoasa si echilibrata. Consumul de oua poate ajuta la controlul poftei de mancare si poate ajuta la pierderea in greutate.

Ouale sunt pline de grasimi saturate

FALS. In realitate, contrar perceptiei publice, ouale nu contin multe grasimi saturate. Într-un ou mediu (aproximativ 50 de grame), aproximativ 1.5 grame de grăsime sunt saturate, ceea ce reprezintă aproximativ 7% din greutatea totală a oului. Majoritatea grăsimilor conținute în ou sunt grăsimi nesaturate, inclusiv grăsimi mononesaturate și polinesaturate.

Ouale cresc riscul de boli cardiovasculare

FALS. Desi odinioara se credea ca ouale cresc riscul de boli de inima, cercetarile mai recente sugereaza ca acest lucru nu este adevarat. De fapt, unele studii au aratat chiar ca consumul de oua poate fi asociat cu un risc mai mic de boli de inima

Ouale au multe calorii

FALS. Ouale sunt relativ scazute in calorii, comparativ cu alte alimente bogate în proteine si grasimi. In general, un ou mediu furnizează aproximativ 70-80 de calorii. Ele sunt de asemenea o sursa buna de proteine, care va poate ajuta sa va simtiti satui si satisfacuți.

Ouale sunt alimente excelente pentru a fi incluse in dieta noastra, fie ca urmam o alimentatie keto sau nu. Ele sunt un aliment bogat in proteine, vitamine si minerale, ceea ce le face extrem de populare in randul societatii noastre moderne, ce le consuma pe scara larga.

Nu uitati ca ouale sunt un aliment esential intr-o alimentatie echilibrata si sanatoasa, oferind multiple beneficii pentru sanatate. Ele reprezinta o sursa accesibila si eficienta de nutrienti esentiali, sustinand atat bunastarea fizica, cat si pe cea mentala.

Daca v-am facut pofta de oua, gasiti mai jos cateva dintre retetele noaste low carb preferate!

The post Mituri despre oua appeared first on LCHF.ro.

Exista o multitudine de feluri de a face o supa de rosii, toate avand un alt gust ce depinde de ingredientele si metoda folosite la gatit. In multe dintre retete se foloseste zahar pentru a balansa aciditatea rosiilor. Daca folositi rosii bine coapte acest pas nu este necesar, ceea ce ne poate doar bucura pe noi cei care nu dorim sa avem zahar adaugat in alimentatia noastra. Dupa cum bine se stie, rosiile sunt un fruct (si nu o leguma) si sunt deja dulci de la natura!

Bine de stiut

• Daca doriti o supa foarte fina si catifelata, puteti sa o dati si prin sita, in acest fel veti indeparta orice urma de seminte de la rosii.
• Se poate servi intr-un castron micut, ca aperitiv, sau intr-o ditamai farfurie adanca ca fel principal.
• Deasupra puteti presara branza feta sfaramata, si ulei de masline in fir, puteti servi supa cu grisine LCHF sau cu chipsuri de parmezan. Si mult busuioc presarat deasupra!
• Supa crema de rosii rezista la frigider cinci zile.

Supa crema de rosii

LCHF.ro

Va prezentam cea mai buna reteta de supa crema de rosii, cu branza feta, ulei de masline si mult busuioc proaspat si parfumat. Fara gluma! Incercati-o!

5 from 2 votes

Print Pin

Pinterest Facebook Share on X WhatsApp Email

Share Reteta

Timp preparare 10 minutes mins

timp gatire 30 minutes mins

Timp total 40 minutes mins

Categorie Aperitiv, Fel principal, Supa

Bucatarie Frantuzeasca, Italiana, Mediteraneana

Portii 4

Carbohidrati 8 g

Ustensile

• blender (pentru supe)

Cook ModeEcranul nu va intra in modul Sleep

Ingrediente

  

1x2x3x

• 1 kg rosii cca 8 rosii medii
• 1 ceapa mare
• 3 catei de usturoi
• 500 ml apa
• 200 ml smantana
• 1 cub Knorr legume sau pasare
• 2 linguri pasta de tomate
• 2 linguri ulei de masline
• sare
• piper negru proaspat macinat
• 1 manunchi busuioc proaspat

Mod de preparare

 

• Spalati rosiile, taiati-le jumatati si indepartati partea lemnoasa. Taiati-le apoi in sferturi.
• Tocati marunt ceapa si usturoiul si caliti-le in ulei, 3-4 minute sau pana cand devin translucide, intr-o oala mare.
• Adaugati rosiile, apa, cubul Knorr, pasta de tomate, sarea si piperul. Amestecati si dati in clocot. Lasati sa bolboroseasca, pe foc mic, 30 de minute, amestecand din cand in cand.
• Cu un blender pentru supe mixati totul intr-o supa crema, direct in oala. Daca nu aveti blender vertical, puteti turna supa intr-un blender pentru smoothie-uri.
• Reincalziti supa pe foc, adaugati smantana si mult busuioc proaspat tocat. Potriviti de sare daca mai este nevoie.

Valori nutritionale

Serving: 1portie | Calories: 210kcal | Carbohydrates: 8g | Protein: 4g | Fat: 18g | Fiber: 2g

Cuvinte cheie busuioc, rosii, smantana

Ati incercat aceasta reteta?Mentionati @lchf.ro sau hastagul #lchfromania!

Salvati reteta pe Pinterest!Urmariti @lchfro sau hashtag #lchf.ro!

The post Supa crema de rosii appeared first on LCHF.ro.

In general, persoanele care urmeaza o dieta bazata pe un consum redus de carbohidrati, alimentatia LCHF inclusiv dieta ketogenica, Atkins, GI, paleo samd au tendinta de a nu rontai intre mese. Cele 2-3 gustari zilnice propovaduite ca un adevar absolut al unei diete echilibrate in alimentatia oamenilor se reduc la zero sau cel mult una, din cand in cand.

Iar motivul este unul destul de simplu: controlul apetitului iar prin aceasta mentinerea unui nivel scazut al insulinei in corp.

Acest lucru nu inseamna ca nu puteti sau nu aveti voie sa luati o gustare, un snack intre mese daca urmati LCHF. Atata timp cat alegerea voastra este una constienta, alimentele sunt sarace in carbohidrati si nu rontaiti in fiecare zi, este ok.

De ce apare nevoia de a lua o gustare intre mesele principale?

Unul dintre avantajele unei diete ketogenice este acela ca datorita meselor satioase, senzatia de foame nu ar trebui sa se simta pana la masa urmatoare. Spre exemplu, daca aveti o masa de pranz consistenta, cu multe grasimi, proteine moderate si foarte putini carbohidrati, in mod normal nu ar trebui sa aveti nevoie de gustare pana la masa de seara. Daca totusi simtiti aceasta nevoie de a rontai intre mese cu regularitate, incercati sa adaugati mai multe grasimi sau mai multe proteine meselor dvs.

Multi dintre noi (care mananca dupa modelul nutritional traditional – multi carbohidrati, putine proteine si foarte putine grasimi) obisnuiesc sa ia o gustare, un snack intre mese „pentru a mentine nivelul zaharului din sange” sau pentru ca se simt slabiti, au o cadere brusca de energie sau simt ca „daca nu mananc ceva mi se face rau”. Aceste persoane ar trebui sa incerce dieta low carb!

Intr-o dieta care nu se bazeaza pe carbohidrati ca sursa principala de energie, fluctuatiile zilnice de insulina nu urmeaza modelul unui roller-coaster astfel incat dispare aceasta nevoie si dorinta de a rontai ceva intre mese, de a avea o sursa constanta de zahar in sange.

Pot manca prea mult intre mese?

Raspunsul este afirmativ. Da, daca se consuma in exces orice tip de aliment, vor exista consecinte, chiar daca se mananca gustari low carb. Un pumn mic de seminte este in regula, insa oamenii au tendinta sa manance mai mult din orice, daca acel orice le place. Cu alte cuvinte un pumn de nuci poate duce cu usurinta la mai multi pumni, iar aceasta poate determina iesirea din starea de cetoza, spre exemplu.

O regula buna pentru incepatori este sa incepeti o dieta LCHF cu presupunerea ca pur si simplu nu veti avea nevoie de gustari intre mese. Mancati trei mese principale pe zi, mancati pana va saturati insa nu pana sunteti foarte plini, asigurati-va ca aveti surse bune de grasimi sanatoase si proteine de calitate, apoi asteptati sa vedeti daca chiar aveti nevoie de o gustarica intre mese. Puteti fi surprinsi!

Gustari permise si recomandate in alimentatia LCHF

Mai jos va prezentam o lista nelimitativa a snacks-urilor potrivite unei alimentatii low carb:

• Nuci, alune si seminte – poate cele mai renumite snacks intr-o dieta keto.
• Legume crude – betisoare sau felii din ardei grasi, castraveti, telina, ridichi etc.
• Fructele de padure – cititi aici despre fructele de padure in dieta ketogenica.
• Jumari
• Oua fierte
• Ciocolata cu cel putin 70% cacao – 1-2 patratele
• Branza/cascaval – cubulete, betisoare sau felii
• Masline – de orice fel
• Chipsuri keto – chipsuri din varza kale. Inceracti reteta noastra super simpla!
• Fat bombs
• Bacon
• Muraturi
• Supa fond

The post Rontaielile intre mese – sunt permise gustarile in dieta LCHF? appeared first on LCHF.ro.

Low carb este o expresie ce contine o plaja foarte larga de intelesuri. De asemenea si cuvantul „keto”. Ce este keto? Este pieptul de pui keto? Este ceapa keto? Este rosia un aliment low carb? Cati carbohidrati trebuie o leguma sa aiba pentru a fi incadrata la categoria low carb? Dar la categoria keto? Este ardeiul gras un aliment keto? Ce culoare?

In comunitatea low carb/lchf/keto exista diferite tipuri de diete. In articolul de fata vom analiza cateva dintre ele, in speta: dirty keto si lazy keto.

Ce inseamna keto, de fapt?

Cand auzim cuvantul keto, trebuie sa stabilim de la bun inceput la ce se refera acesta: la dieta ketogenica, la starea de cetoza (ketoza), la continutul de carbohidrati intr-un aliment, ceea ce il poate transforma intr-un aliment keto, etc?

Ce inseamna lazy keto?

Lazy keto sau pe limba neaosa „keto lenes” poate fi definit ca o dieta ketogenica in care nu se mananca mai mult de 50 grame de carbohidrati neti pe zi. Nu se numara caloriile sau ceilalti macronutrienti (proteine si grasimi).

In dieta keto traditionala este necesar sa fie urmarit indeaproape aportul de macronutrienti si sa se urmeze un model alimentar destul de strict cu un aport scazut de carbohidrati, continut ridicat de grasimi si aport moderat de proteine. Keto lenes este o varianta simplificata a dietei ketogenice insa nu se concentreaza pe o calitate a macronutrientilor.

Desi lazy keto, la o prima vedere poate parea mai atractiv pentru multi, deoarece este mai putin restrictiv si mai usor de urmat decat dieta traditionala keto, este posibil sa nu se ajunga in starea de cetoza (ketoza).

Lazy keto este una dintre cele mai populare variante de keto. Se intrepatrunde cu LCHF normal, unde aportul de carbohidrati nu depaseste 25 de grame pe zi.

Deca incercati sa urmati dieta ketogenica avand o abordare „lazy” sau lenesa, este deosebit de important sa aveti in vedere un consum de alimente de o calitate foarte buna. Si aici ne referim la proteine de o calitate superioara precum oua si carne bio, carne provenita de la animale ce au pascut si nu au fost hranite cu furaje, peste crescut in salbaticie si nu de crescatorie etc. In acest mod veti beneficia nu numai de avantajele unei diete ketogenice cu accentul pe slabit ci veti beneficia si de o imbunatatire a sanatatii dvs. In caz contrar, dieta voastra keto lazy va deveni si dirty!

Ce inseamna dirty keto?

Dirty keto este o varianta a dietei ketogenice in care nu se pune deloc accentul pe calitatea produselor consumate. Spre exemplu se consuma produse de la fast food (un hamburger) fara a manca painea, un carbohidrat, insa se consuma carnea si cascavalul topit de o calitate indoielnica precum si baconul plin de zahar si nitriti. In mod cert carnea folosita nu este de provenienta organica, ca sa nu vorbim de faptul ca se pot folosi grasimi trans in procesul de prajire.

Deci diferenta majora dintre lazy si dirty este ca in lazy nu se numara macronutrientii iar in dirty nu se pune deloc accentul pe calitatea acestora.

In ceea ce priveste carbohidratii, nici lazy keto si nici dirty keto nu pun accentul pe calitatea acestora. O persoana ce urmeaza dirty keto si consuma spre exemplu ketchup, nu va fi interesata de cantitatea mica de zahar adaugat din produs, deoarece va consuma de obicei doar in jur de 1-2 linguri. Insa daca comparam cu o persoana ce va consuma un pumn de afine, desi cantitatile de zahar din afine si din ketchup sunt asemanatoare, in exemplul afinelor, acesta nu este adaugat ci se gaseste in fruct in mod natural si va fi mai sanatos.

Avand in vedere toate cele de mai sus, noi nu recomandam nici lazy keto si nici dirty keto, ci varianta de keto traditionala sanatoasa, unde se au in considerare atat raportul dintre macronutrienti cat si calitatea acestora, alimente ce trebuie sa abunde in substante nutritive, de preferinta organice.

Pentru a afla mai multe despre cum sa urmati o dieta ketogenica sanatoasa va recomandam sa cititi articolele noastre din categoria Ce este LCHF?, in special LCHF pentru incepatori.

The post Diferenta dintre Lazy Keto si Dirty Keto appeared first on LCHF.ro.

Termenul de cetoza este adesea confundat cu cel de cetoacidoza, insa aceste doua notiuni sunt total diferite. Doar numele lor sunt oarecum asemanatoare. Acesta este si unul dintre principalele motive pentru care diverse persoane (din pacate chiar si cadre medicale), care nu inteleg ca sunt doua stari metabolice diferite, considera regimul alimentar ketogenic (low carb high fat sau LCHF) drept periculos pentru sanatate.

Lucrurile nu stau deloc asa, iar o cautare rapida pe net (sau la biblioteca, in carti specializate) a acestor procese metabolice si intelegerea lor ar putea elucida confuzia. Cei ce nu au incredere in informatiile gasite pe internet (sursa trebuie verificata intotdeauna!) isi pot intreba doctorul personal, doctorul de familie, dieteticianul sau nutritionistul si se vor convinge.

Ce este cetoacidoza?

Starea de cetoacidoza sau cetoacidoza diabetica (CAD) este o complicatie metabolica, un efect advers deosebit de periculos pe care persoanele care au diabet o pot dobandi daca organismul nu are suficienta insulina. Aceasta poate fi cauzata de diferite probleme: pacientul a uitat sa isi ia insulina, pompa de insulina nu functioneaza cum trebuie, blocarea cateterului de infuzie a insulinei, pacientul are o nevoie crescuta de insulina pe care nu si-o satisface, are o infectie in organism cu febra, boli de stomac, diaree etc. Pe langa lipsa insulinei este necesara si o secretie excesiva de hormoni de contrareglare: glucagon, cortisol, catecolamine si hormon de crestere.

In principal sunt afectati bolnavii cu diabet de tip 1, insa s-au inalnit si cazuri, rare ce-i drept, la persoanele ce au diabet de tip 2.

Care sunt simptomele cetoacidozei diabetice?

Simptomele cetoacidozei se dezvolta, de cele mai multe ori foarte rapid, intr-un interval de pana la 24 de ore. Printre simptomele acestei periculoase stari metaboolice se numara:

• urinare frecventa
• sete excesiva
• senzatie de foame crescuta
• dureri abdominale insosite de greata si stare de rau
• confuzie sau lesin
• respiratie lenta/profunda, cu miros usor fructat, de acetona
• stare de oboseala si slabiciune

Diagnosticul de cetoacidoza diabetica se pune de catre medic, la spital in urma testelor, in conditiile in care glicemia pacientului este foarte ridicata iar acesta prezinta in acelasi timp cetone (corpuri cetonice) in sange sau in urina. In aceste conditii vorbim despre valori ale glicemiei de peste 15 mmol/L si cetone in sange si urina.

Daca nu este tratata, cetoacidoza poate duce la coma si in cele din urma la moartea pacientului. Tratamentul include administrarea de insulina pemtru a incetini procesul de cetogeneza si inlocuirea lichidelor pentru a corecta deshidratarea.

Ce este cetoza?

Spre diferenta de cetoacidoza diabetica, starea de cetoza nutritionala este naturala si sigura pentru majoritatea oamenilor. Ea nu este periculoasa si este reglata de nivelurile de insulina din organism.

Cetoza nutritionala este pur si simplu procesul metabolic de ardere a propriilor grasimi corporale in loc de combustibil. Este perfect sigur, cu exceptia cazului in care sunteti diabetic si aveti un deficit de insulina sau sunteti alcoolic. Un adult sanatos, cu un pancreas sanatos si functional si productie normala de insulina nu poate depasi 8-10 mmol/L (cantitatea de corpi cetonici produsa).

Starea de cetoza este cel mai adesea intalnita in contextul unei diete ketogenice (low carb, LCHF etc.), insa poate fi intalnita si in cazul femeilor insarcinate, la bebelusi sau in cazul postului intermitent. Acest proces metabolic are loc atunci cand exista anumite cantitati de corpi cetonici in sange. Cand in organism exista o cantitate limitata de glucoza provenita din sursa de energie obisnuita a corpului (carbohidratii) el este obligat sa arda depozitele de grasime stocate. Astfel sunt produsi acizi grasi, pe care ficatul ii descompune in corpi cetonici (cetone) ce vor fi folositi pentru alimentarea organismului. In general, pentru a intra in cetoza, organismul trebuie sa primeasca mai putin de 20 grame de carbohidrati pe zi. Acesta cifra variaza totusi de la persoana la persoana.

Ce se intampla cu metabolismul nostru cand reducem cantitatea de carbohidrati din alimentatie?

O dieta traditionala este in general foarte bogata in carbohidrati. Organismul uman iubeste carbohidratii deoarece acestia reprezinta o sursa rapida de energie, foarte usor de absorbit in sange. Odata ajunsi in sistemul circulator ei sunt descompusi in glucoza (un tip de zahar) iar pentru a contracara acest efect pancreasul va produce insulina, care va ajuta cu transportul glucozei din sange catre celule. Glucoza este transformata in glicogen (forma principala de stocare a glucozei in organism) ce va fi stocat in muschi si in ficat. Depozitele de glicogen sunt insa limitate iar glucoza suplimentara, excesiva va fi transformata si stocata sub forma de depozite adipoase (grasime).

Atunci cand consumam foarte multi carbohidrati ne umplem depozitele menite stocarii glicogenului (energia pe termen scurt) intr-un timp foarte rapid, ceea ce conduce la o stocare mai mare a glucozei sub forma de tesut adipos (energie pe termen lung). Eliminand carbohidratii din alimentatie fortam corpul sa epuizeze depozitele de glicogen si sa isi indrepte atentia in schimb catre aceste depozite de grasimi pe care el le-a stocat pe termen lung. Cu alte cuvinte, in loc sa foloseasca zaharul ca sursa de energie, organismul uman va incepe sa foloseasca grasimea. Pentru a putea accesa propriile depozite de grasime ale corpului el va produce ketone (corpi cetonici) si ii va folosi pe acestia ca sursa de energie.

Odata ce in organism s-au acumulat corpi cetonici si acestia au devenit sursa principala de energie putem spune ca ne aflam in starea de cetoza.

In concluzie

În conditii normale, alimentatia LCHF sau ketogenica nu duce niciodata la starea de cetoacidoza. LCHF are ca rezultat cetoza, o stare naturala si sigura care determina corpul sa arda rapid cantitati mari de grasimi. In unele cazuri poate fi periculos pentru unii oameni sa se afle in starea de cetoza, spre exemplu acei oameni care au o lipsa a anumitor enzime necesare pentru a utiliza cetonele in mod efectiv. Chiar daca asemenea situatii sunt, de obicei, diagnosticate in copilarie, exista o anumita boala, si anume porfiria (boala a sangelui, relativ rara, cu deficit enzimatic), care poate surveni oricand. Alte boli pot necesita consultarea unui medic pentru a va asigura ca este sigur sa fiti in starea de cetoza.

The post Cetoza si cetoacidoza – care sunt diferentele? appeared first on LCHF.ro.

Gary Taubes – „Good Calories, Bad Calories: Fats, Carbs, and the Controversial Science of Diet and Health”

Timp de zeci de ani de zile am fost invatati ca grasimile sunt daunatoare pentru sanatate, carbohidratii sunt mult mai buni si secretul unei greutati sanatoase consta in a manca mai putin si a face mai multa miscare. Cu toate acestea, in ciuda acestor sfaturi, asistam astazi la o epidemie fara precedent de obezitate si diabet. In cartea sa, Taubes sustine si argumenteaza ca problema consta in glucidele rafinate cum ar fi faina alba, amidonuri usor digerabile si zaharul iar cheia pentru a obtine o sanatate mai buna consta in tipul de calorii ingerate si nu numarul lor.

Gary Taubes este un jurnalist si autor stiintific premiat iar cartea sa a devenit rapid un bestseller, fiind denumita o carte revolutionara ce ne va face sa ne schimbam pentru totdeauna modul in care ne gandim la mancare. Aproape tot ceea ce credem despre natura unui regim alimentar sanatos este gresit.

„Good Calories Bad Calories” este una dintre cele mai bune carti stiintifice de nutritie pe care le veti citi. Si asta nu numai datorita continutului sau ci si felului in care a fost scrisa, Gary Taubes fiind un maestru in a pune pe hartie lucruri complicate fara a ne plictisi. Dupa ce veti citi cartea veti realiza ca exista o antagonie intre lucrurile spuse si demonstrate de stiinta si lucrurile spuse si prezentate de mass media.

Cartea in limba engleza poate fi achizitionata de pe Amazon (UK), Amazon (DE) sau de pe diferite site-uri specializate romanesti: karte.ro, sau in format electronic pe Google Books

Nina Teicholz – „The Big Fat Surprise: Why Butter, Meat and Cheese Belong in a Healthy Diet?”

Nina Teicholz, autoarea cartii „The Big Fat Surprise: Why Butter, Meat and Cheese Belong in a Healthy Diet?” a scris o carte foarte bine documentata si usor de citit. Cartea a devenit rapid un best seller, dupa New York Times si a fost desemnata una dintre cele mai bune carti din 2014 de catre Wall Street Journal.
In ultimii 50 de ani am fost avertizati si sfatuiti sa evitam carnea rosie, ouale, untul si branza, in general grasimile saturate deoarece consumul acestora ar conduce la boli de inima. Presupusa legatura intre bolile cardiovasculare si o dieta bogata in grasimi saturate a devenit un motiv de cenzura datorita politicilor de sanatate, ale medicilor si ale mass-mediei. Totul ar putea avea o nota comica daca rezultatul nu ar fi concretizat in poate cele mai devastatoare sfaturi nutritionale din istorie. Teicholz are un talent in a transpune date si studii complexe intr-un limbaj simplu, narativ, usor de inteles.

Autoarea documenteaza cu o precizie stiintifica modul in care 60 de ani de sfaturi nutritionale ce promoveaza o dieta cu continut scazut de grasimi (low fat) pe care doctori, dieteticieni, nutritionisti si institutii de sanatate publice le-au promovat, reprezinta un experiment gigant si necontrolat al intregii populatii (americane si nu numai) cu consecinte dezastruoase pentru sanatatea noastra.

Teicholz prezinta intr-un limbaj usor de inteles cum de s-a ajuns la faptul ca frica de grasimi saturate s-a bazat pe cercetatori ambitiosi si politicieni bine intentionati ce au recurs la „scurtaturi” si au ignorat lipsa de dovezi reale. Studii vechi sunt disecate si analizate, si se arata in mod clar de ce nu ne putem baza pe ele. Din pacate multi inca o fac si astazi. Aflam jocurile murdare ale industriei alimentare impreuna cu politicienii in detrimentul nostru, al consumatorilor. Intr-un final, cand interese economice majore au inceput sa intre in joc, totul s-a dus pe apa sambetei.

Cei interesati pot citi mai multe recenzii  facand click aici (in engleza).

Cartea o gasiti in limba engleza pe Amazon (UK), Amazon (DE) sau pe site-uri romanesti specializate: emag.ro

Gary Taubes – „De ce te îngrași. Află răspunsul aici și scapă de curele de slăbire”(titlul original – „Why we get fat – And what do to about it”)

Scopul principal al cartii este sa se focuseze pe rolul pe care il joaca insulina in obezitate si efectele dezastruoase ale consumului de carbohidrati in exces. In carte se abordeaza si subiectul fructozei (zaharul din fructe) siropului de agave sau altor alimente considerate “sanatoase”. In cartea sa Taubes dezvaluie greselile stiintifice facute in domeniul nutritiei in secolul trecut si studiile stiintifice bune si de incredere care au fost complet ignorate, mai ales cele cu privire la rolul regulator al insulinei in modificarea tesutului adipos (gras). In carte se ofera raspuns unora dintre cele mai arzatoare intrebari precum: de ce unii oameni sunt slabi iar altii sunt grasi?, care este rolul pe care il joaca exercitiile fizice sau mostenirea genetica in incercarile noastre de a pierde in greutate?, ce alimente ar trebui evitate si care sunt alimentele ce ar trebui sa le mancam? etc.
Cartea se incheie cu sfaturi nutritionale concrete bazate pe studii stiintifice insa face totodata si un apel la institutiile de sanatate publica si de alimentatie carora le transmite un mesaj: exista solutii la epidemia de obezitate, putem face ceva, numai sa vrem.

Cartea o gasiti in limba romana pe site-uri specializate: giftbooks.ro sau in limba engleza pe Amazon (UK), pe elefant.ro

John Yudkin – „Cum ucide zaharul” (titlul original – „Pure, White and Deadly”)

Cartea a fost scrisa in 1972 de catre profesorul englez John Yudkin, omul care a incercat sa ne avertizeze cu privire la pericolele consumului de zahar. Yudkin a fost primul savant care a demonstrat stiintific ca zaharul este daunator pentru sanatatea noastra si ca el reprezinta o cauza majora ce conduce la obezitate si boli coronariene. Insa atunci cand si-a publicat cartea a fost ignorat de catre marea majoritate a comunitatii stiintifice si discreditat de catre industria alimentara.

Acum insa, 40 de ani mai tarziu, cei mai multi realizeaza ca ar fi trebuit sa-i fi dat ascultare, iar cartea sa a devenit o carte cult. Desi John Yudkin a murit in 1995, incercand sa avertizeze lumea cu privire la o epidemie cauzata de supra-consumul de zahar, el a lasat in urma o opera excelenta si o multime de informatii de luat in considerare.

Cartea poate fi achizitionata in limba engleza pe Amazon (UK) sau in limba romana*** pe site-uri specializate: librariaonline.ro

*** Stocurile librariilor online prezentate in articol se pot epuiza in timp. Cartile pot fi gasite si achizitionate in limba romana la anticariate.

dr. Andreas Eenfeldt – „Low Carb, High Fat Food Revolution: Advice and Recipes to Improve Your Health and Reduce Your Weight” (Revolutia alimentara. Recomandari si retete pentru a slabi si a fi mai sanatos)

Cartea este scrisa de catre Andreas Eenfeldt, un doctor din Suedia, proprietarul celui mai mare site de alimentatie LCHF din aceeasi tara, kostdoktorn.se si al celui mai mare site low carb la nivel international dietdoctor.com (cu mai mult de 150.000 de vizitatori zilnici).  Peste tot, in ziare, la televizor si pe internet auzim incontinuu experti, profesori, savanti si doctori care au pareri diferite si chiar total opuse cu privire la ceea ce ar trebui sa mancam, sau, mai ales, despre ce nu ar trebui sa mancam. Ar fi foarte ciudat daca noi, ca oameni nu am fi zapaciti de toate aceste sfaturi, sugestii si avertismente. Ce ar trebui sa mancam pana la urma? Si cine are dreptate?

LCHF Food Revolution este o carte ce incearca sa dea un raspuns convingator, si in cea mai mare parte chiar reuseste. Cartea lui Eenfeldt este un fel de trecere in revista a situatiei in care se afla cercetarea stiintifica cu privire la produsele alimentare si consiliere nutritionala. Intr-un mod foarte pedagogic si destul de logic, el explica de ce oamenii sunt cel mai bine adaptati din punct de vedere evolutionist sa manance o alimentatie scazuta in carbohidrati (low carb).

Cartea este foarte usor de citit, contine multe informatii de buna calitate precum si referinte istorice si este presarata nu rareori cu umor. In carte se prezinta cum arata dezbaterea stiintifica inainte de aparitia consensului politic cum ca grasimea ar fi daunatoare in alimentatia omului. Deoarece este important de stiut ca a existat doua ipoteze total diferite inainte de acest “consens” si anume o ipoteza a carbohidratilor ca factor daunator precum si o ipoteza a grasimilor ca factor daunator asupra sanatatii umane. Si ca adoptarea celei din urma ca adevar absolut nu s-a facut pe baze stiintifice.

Cartea o gasiti in limba romana pe emag.ro, libris.ro, librariaeminescu.ro sau in limba engleza pe Amazon (UK) sau pe site-uri specializate romanesti: books-express.ro

dr. Jason Fung – „Codul greutății corporale – Secretul unui corp sănătos” (titlul original – „The Obesity Code. Unlocking the Secrets of Weightless”)

Cartea dr. Jason Fung reprezinta o achizitie valoroasa in biblioteca oricui este interesat de o alimentatie sanatoasa, obezitate sau pierdere in greutate.

Autorul este un medic specialist (nefrolog) care si-a dedicat cariera in lupta combaterii obezitatii si a diabetului zaharat.
Autorul explica modul in care un accent prea mare pus pe caloriile ingerate ignora rolul important pe care il joaca insulina in reglarea exceselor de greutate. El explica pe larg procesele legate de alimentele procesate, in special atunci cand este vorba despre insulina si mai ales rezistenta la insulina.

El prezinta in carte teoria sa cu privire la cauzele obezitatii si da vina in primul rand pe niveluri constante ridicate ale insulinei in organism.

Fung aduce in discutie intrebarea de ce nivelurile de insulina stau la un nivel ridicat si de ce rezistenta la insulina este greu de combatut in ciuda schimbarilor aduse dietei alimentare sau stilului de viata. El arata cu degetul spre glucidele rafinate, spre faptul ca mancam mult mai des decat in trecut, si spre nivelurile ridicate de cortizol ca principalii vinovati. Cu toate ca da si sfaturi dietetice (el recomanda o dieta in general sanatoasa ce restrictioneaza zaharurile rafinate si cerealele si include un aport moderat de proteine si un aport mai mare de grasimi), accentul principal il pune pe postul intermitent ca abordare terapeutica. Pentru autor acesta reprezinta solutia pentru a rezolva incapatanata rezistenta la insulina, obezitatea si cazurile de diabet zaharat.

Cartea se gaseste in limba engleza pe Amazon (DE) si in limba romana pe site-uri specializate: edituraparalela45.ro, librariabucuresti.com, carti-bune.ro

Save

Save

Save

Save

Save

Save

The post 6 carti de nutritie ce merita citite appeared first on LCHF.ro.

Pe perioada verii suntem toti mai insetati decat in restul anului, iar un obicei foarte prost al nostru al romanilor este sa ne potolim setea nu cu apa ci cu bauturi carbogazoase sau cu alcool, in special cu bere. Conform unui raport prezentat de Asociatia Berarii Romaniei, in anul 2015 romanii au consumat 80 de litri de bere pe cap de locuitor.

Tentatiile sunt multe si la tot pasul, terasele si barurile in aer liber, in oras sau la mare vin cu o varietate foarte mare de bere. Stim cu totii ca nu este bine sa bem alcool iar moderatia este cuvantul de baza, insa de cate ori nu am spus „ei, o bere mica nu a facut rau nimanui..”? Inca una si ma duc.. parca asa suna o reclama de acum cativa ani. Si asa o fi, daca uneori calcam pe alaturi nu o fi o catastrofa asa de mare, insa ce impact are consumul de bere asupra unei persoane ce urmeaza dieta LCHF?

In primul rand nu ar trebui sa consumati bere daca urmati LCHF. Exista alte alternative daca doriti sa consumati alcool: vinul sec, sampania etc.
In al doilea rand, daca citim etichetele de pe sticlele sau dozele de bere observam ca 100 ml de produs contin, de obicei, sub cele 5 gr de carbohidrati pe zi, unul dintre sfaturile bune de urmat daca mancati LCHF. Si atunci care este problema?

Cati dintre noi beau doar 100 ml de bere? Problema consta in faptul ca o sticla de bere contine de 5 ori mai mult, daca este de jumatate, sau in cel mai „bun” caz de 3,3 ori mai mult daca este la doza. O bere de 1 litru contine echivalentul a aproximativ 40 gr de zahar (4 gr la 100 ml). Cu alte cuvinte, regula dupa care ne ghidam cand citim etichetele in alimentatia LCHF nu se aplica atunci cand vine vorba de bere. O singura doza de bere ne poate scoate din starea de cetoza, poate stopa scaderea in greutate (simpla prezenta a alcoolului in organism limiteaza metabolismul grasimilor ca sursa de energie, el se va concentra in primul rand pe metabolizarea alcoolului, lucru valabil si daca bem vin, sampanie sau alte tipuri de bauturi alcoolice) si poate face ca nivelul zaharului in sange sa creasca subit (atentie diabetici).

Acestea fiind spuse, o bere rece din cand in cand pe timpul verii, nu ar fi o catastrofa atata timp cat o faceti in cunostinta de cauza si nu repetati des experienta. Persoanele care sufera de diabet sau cele ce doresc sa slabeasca precum si toti cei ce urmeaza LCHF-strict sau normal se pot orienta totusi spre alte surse pentru a-si potoli setea: apa, ceaiul cu gheata (ceai natural si nu cel tip Nestea, plin de zahar din comert), apa aromatizata sau un pahar de vin alb sau roze, rece ca gheata (daca se prefera alcoolul).

The post Berea in alimentatia LCHF appeared first on LCHF.ro.

Oamenii de stiinta incep acum sa realizeze ca intreaga dogma „fara grasimi/low-fat” a fost bazata pe studii defectoase care au fost dezmintite.

Mai jos aveti 6 grafice care arata in mod clar cat de daunatoare au fost sfaturile date populatiei de a reduce consumul de grasimi animale.

1. In Europa, tarile in care se consuma cele mai multe grasimi saturate au cel mai scazut risc de boli cardiovasculare

Sursa: Hoenselaar R. Further response from Hoenselaar. British Journal of Nutrition, 2012.

Stiti ce este „paradoxul francez„? Este o expresie folosita pentru a descrie faptul aparent „paradoxal” ca francezii au o incidenta scazuta de boli de inima in ciuda faptului ca au o dieta bogata in grasimi saturate (unt, branza, carne, foie gras).
Daca extrapolam, putem vorbi despre „paradoxul european”, in care nu exista nici o corelatie intre consumul de grasimi saturate si rata de mortalitate cauzata de boli de inima in diferite tari europene. Mai mult, tarile in care se mananca mai multe grasimi saturate au un risc mai scazut de mortalitate cauzata de boli cardiovasculare.

Explicatia este de fapt simpla, adevarul este ca grasimile saturate pur si simplu nu au nici o legatura cu bolile cardiovasculare, nu exista nici un paradox, totul a fost un mit.(5)

2. Epidemia de obezitate a inceput in USA in aceeasi perioada cand au fost publicate noile recomandari dietetice low-fat

Sursa: National Center for Health Statistics (US). Health, United States, 2008: With Special Feature on the Health of Young Adults. Hyattsville (MD): National Center for Health Statistics (US); 2009 Mar. Chartbook.

Dieta saraca in grasimi (low-fat) a inceput sa fie recomandata tuturor americanilor incepand cu anul 1977. Daca privim inapoi, este interesant de observat ca epidemia de obezitate a inceput aproape in acelasi timp, cand liniile directoare de nutritie au fost publicate.

Chiar daca acest grafic nu demonstreaza mare lucru (deoarece stim ca corelatia nu inseamna cauzalitate), totusi pare sa aiba sens deoarece oamenii au renuntat la produse traditionale ca untul in favoarea produselor procesate tip low-fat bogate in zahar. De atunci au fost facute multe studii, de mare amploare, cu privire la dieta saraca in grasimi iar acestea arata in mod foarte clar ca o dieta low-fat nu duce la o scadere in greutate si nu are nici un efect asupra riscului de boli cardiovasculare pe termen lung (6, 7, 8).

In ciuda rezultatelor slabe ale studiilor, medicii si organizatiile de nutritie din toata lumea continua sa recomande dieta saraca in grasimi.

3. Dietele bogate in grasimi si sarace in carbohidrati duc la o pierdere mai mare in greutate decat dietele sarace in grasimi

Sursa: Brehm BJ, et al. A randomized trial comparing a very low carbohydrate diet and a calorie-restricted low fat diet on body weight and cardiovascular risk factors in healthy women. The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 2003.

Daca grasimile animale ar fi atat de periculoase pe cat se spune, atunci dietele care contin multe grasimi ar trebui sa conduca la ingrasare si sa puna in pericol sanatatea. Insa studiile nu arata acest lucru.

In studiul de mai sus, femeile care au urmat o dieta LCHF au slabit de doua ori mai mult decat femeile care au urmat o dieta saraca in grasimi restrictionata caloric.

Adevarul este ca dietele bogate in grasimi (insa sarace in carbohidrati) in mod consistent au condus la rezultate mult mai bune comparativ cu dietele sarace in grasimi si bogate in carbohidrati.

Nu numai ca au condus la o pierdere mai mare in greutate, ci persoanele care le-au urmat au obtinut imbunatatiri majore ale factorilor de risc pentru boli de inima, si diabet (9, 10, 11).

4. Incidenta bolilor la nivel mondial a crescut cand untul si untura au fost inlocuite cu uleiuri vegetale si grasimi trans

Sursa: Dr. Stephan Guyenet. The American Diet. 2012.

In decursul secolului 20, mai multe boli grave au devenit frecvente in randul populatiei.

Epidemia de boli cardiovasculare a inceput in jurul anului 1930, epidemia de obezitate in jurul anului 1980 iar cea de diabet la inceputul anilor ’90. Chiar daca aceste boli nu aveau o incidenta prea mare in trecut, acum au devenit una dintre problemele pricipale cu care se confrunta omenirea, omorand la propriu milioane de oameni anual.

Din graficul de mai sus se vede foarte clar ca aceste boli au luat un avant napraznic in aceeasi perioada in care grasimile animale au fost inlocuite cu margarina si uleiuri vegetale procesate.

5. Epidemia de obezitate a inceput cand oamenii au redus consumul de carne rosie si produse lactate naturale bogate in grasimi

Sursa: Hu FB, et al. Trends in the Incidence of Coronary Heart Disease and Changes in Diet and Lifestyle in Women. The New England Journal of Medicine, 2000.

Este incredibil ca unii oameni inca arunca vina asupra produselor naturale, traditionale precum carnea si untul pentru bolile omenirii. Aceste alimente au sustinut oamenii in stare buna de sanatate pentru un timp foarte indelungat si a arunca vina asupra acestora cand vine vorba de bolile noi pur si simplu nu are sens, este ilogic.

Toate cercetarile si studiile arata ca omenirea de fapt a redus consumul acestor alimente naturale in timp ce incidenta acestor boli noi a crescut.

Graficul de mai sus arata ca americanii si-au redus consumul de carne rosie si produse naturale lactate integrale in acelasi timp cu izbucnirea epidemiei de obezitate.

6. Incidenta bolilor cardiovasculare a crescut dupa ce oamenii au inlocuit consumul de unt cu margarina

Sursa: Gillman MW, et al. Margarine intake and subsequent coronary heart disease in men. Epidemiology, 1997. Sursa foto: Whole Health Source.

Atunci cand toata lumea a inceput sa arate cu degetul grasimile saturate, principala cauza pentru bolile cardiovasculare, untul si alte produse lactate integrale au inceput sa fie demonizate. Experti in nutritie din toata lumea au inceput sa recomande oamenilor sa inlocuiasca untul cu margarina, un produs sarac in grasimi saturate si plin de grasimi trans, foarte toxice pentru organism (12, 13, 14).

Graficul de mai sus, bazat pe studiul Framingham Heart arata cum riscul de boli de inima creste pe masura ce oamenii consuma mai putin unt si mai multa margarina.

Din motive foarte curioase si ciudate, multe organizatii de nutritie si sanatate precum si doctori recomanda in continuare sa evitam untul, un produs natural, si sa il inlocuim cu margarina, un produs ultraprocesat.

Articolul reprezinta o traducere adaptata, cu modificari, al carui autor este Kris Gunnars, BSc – „6 Graphs That Show Why The “War” on Fat Was a Huge Mistake”, publicat la https://authoritynutrition.com/

The post 6 grafice care arata de ce „razboiul” impotriva grasimilor saturate a fost o greseala appeared first on LCHF.ro.